Modul în care percepem lumea, felul în care înțelegem să relaționăm cu cei din jur, toate acestea le învățăm de la o vârstă fragedă din mediul familial în care copilărim.
Comportamentele, limbajele iubirii și comunicarea emoțională cu părinții sunt elementele cheie care contribuie în mod covârșitor la formarea noastră ca adulți. Așadar, copilăria este punctul de plecare al vieții noastre amoroase.

Cuplul parental este primul nostru model al relațiilor de iubire și de coabitare

Ceea ce vedem, expermentăm și simțim în mediul familial vom integra în subconștientul nostru. Vom fi impregnați de toată atmosfera parentală care ne înconjoară. Tot ce se întâmplă în jurul nostru în copilărie ne va influența relațiile viitoare de la vârsta adultă. Vom observa astfel că relația părinților noștri poate fi regăsită, într-o formă sau alta, în propriile noastre relații sentimentale de cuplu.

Tu ce asemănări observi între relația din copilărie pe care ai avut-o cu părinții și relațiile sentimentale de cuplu din prezent? 

Atașamentele din copilărie – sigure și nesigure

Încă de la naștere noi exprimăm așa-numitele comportamente de atașament (plâns, țipete, râs) care au rolul de a apela la ajutor sau de a ne ține pur și simplu părinții lângă noi pentru a primi afecțiune și a ne simți în siguranță.
Dacă răspunsurile pe care le obținem din partea părinților sunt adecvate nevoilor noastre, acestea vor facilita dezvoltarea unui sentiment de iubire și încredere în noi. Vom dezvolta astfel un atașament sigur, iar la maturitate tindem să avem mai multă încredere în relația cu noi înșine și cu cei din jur, ceea ce ne va oferi un echilibru stabil între nevoile noastre de protecție și cele de explorare.
Pe de altă parte, dacă comportamentele noastre de atașament sunt respinse sau ignorate de părinți, vom învăța ca pe viitor să le inhibăm, să ni le reținem și chiar să renunțăm în timp să mai apelelăm la părinți, pentru a nu-i deranja. În acest caz vom resimți un sentiment de nesiguranță, de abandon sau de respingere.
Vom dezvolta astfel o formă de atașament nesigur, tindem să evităm contactul cu cei din jur și / sau să fim anxioși.
Evitarea  se manifestă printr-o formă de neîncredere față de ceilalți și dificultăți în asumarea unui angajament pe termen lung.
Dacă suntem cuprinși de anxietate  oom desconsidera relațiile romantice, vom avea impresia că dragostea este greu de găsit și de păstrat. Tindem să ne devalorizăm și ne vom teme în permanență că ne vom pierde partenerul de cuplu.
În materialul video de mai jos am inclus descrierea principalelor stiluri de iubire care de manifestă la maturitate ca efect al atașamentelor dezvoltate în copilărie

PLAY VIDEO – IMPACTUL COPILĂRIEI ASUPRA RELAȚIILOR DE CUPLU ▼

Pe aceiași temă: Jocuri de Manipulare, Autosabotajul – Inamicul din interior , Arhitectura carierei, Sindromul impostorului, Autocunoașterea – 3 întrebări despre viață, Hoții de timp

Satisfacția unei vieți împlinite este strâns legată de calitatea relațiilor de cuplu.
Acesta este motivul pentru care alegerea partenerului sentimental reprezintă una dintre cele mai mari provocări ale vieții. Tu cum l-ai ales?

Alegerea partenerului romantic îți schimbă radical cursul vieții

A alegere ceva implică în mod automat o renunțare la altceva.
În cazul relațiilor de cuplu una dintre cele mai mari dileme este următoarea: aleg să-mi satisfac nevoia de a fi alături de un partener care să-mi ofere siguranță, certitudine, predictibilitate și stabilitate emoțională sau aleg să-mi satisfac nevoia de libertate, de aventură, setea de necunoscut și de mister. Alegerea pe care o faci în acest caz îți va influența substanțial cursul vieții. Relațiile cu părinții, cu prietenii, cariera profesională – toate vor fi afectate, într-un mod sau altul, de decizia pe care o iei.  

Mai mult decât atât, tensiunea emoțională acumulată de conflictul intern generat de cele două nevoi diametral opuse – siguranță și libertate – influențează în mod negativ dinamica relației de cuplu generând neînțelegeri și dezacorduri între parteneri.

Tu cum îți armonizezi nevoia de stabilitate cu dorința de libertate în relația ta sentimentală? 

În relația de cuplu, două jumătăți nu fac un întreg

Mi-am găsit jumătatea mea – e o expresie pe care o auzim la tot pasul de la cuplurile romantice. Acesta este unul dintre motivele pentru care multe dintre relațiile sentimentale eșuează. De ce? Pentru că fiecare dintre cei doi îndrăgostiți crede că este incomplet, că îi lipsește ceva – în plan fizic, emoțional, mental sau spiritual și că partenerul de cuplu trebuie să-i umple acest gol. Dar ce constată în final: că niciunul dintre ei nu este capabil să-i satisfacă celuilalt toate dorințele. Apare astfel sentimentul de dezamăgire, reproșurile iau locul cuvintelor tandre și treptat forța de atracție dintre cei doi se stinge.

Tu cum percepi relația de cuplu: ca o simbioză dintre două persoane împlinite sau ca pe două jumătăți care se caută să se completeze una pe cealaltă?

Și totuși, cum ne alegem partenerul?

Totul pleacă de la tine! De la modul în care te iubești, te valorizezi și te prețuiești. Întâi de toate trebuie să te cunoști în profunzime, să-ți explorezi permanent potențialul tău autentic și valorile personale de care dispui pentru a fie convinsă de faptul că ești o persoană care merită să fie iubită și că poate iubi.

Când știi cine ești cu adevărat și când deții controlul asupra gândurilor și emoțiilor tale, ai capacitatea de a selecta și de a decide asupra nevoilor și dorințelor pe care vrei să ți le satisfaci și asupra acelora la care alegi să renunți. În acest fel vei deveni o persoană împlinită, care se simte bine în pielea ei și care nu caută un partener de cuplu de conjunctură ci va atrage pe cineva care are un caracter integru și care e încântat să fie alături de tine deoarece îți respectă și îți apreciază calitățile și felului tău autentic de a fi.

Tu cum ai ales să-ți dezvolți valoarea personală și să-ți consolidezi stima de sine?

Urmărește clipul video de mai jos pentru ca să afli care sunt principalele cauze care determină alegerea unui partener sentimental nepotrivit.

PLAY VIDEO – DE CE ALEGEM PARTENERI DE CUPLU NEPOTRIVIȚI? ▼

Pe aceiași temă: Jocuri de Manipulare, Autosabotajul – Inamicul din interior , Arhitectura carierei, Sindromul impostorului, Autocunoașterea – 3 întrebări despre viață, Hoții de timp

Nu de puține ori auzim fraze șablon de genul: E foarte greu să menții o relație! sau Cu omul este cel mai greu de lucrat.
În acest context, multora li se par certurile ca făcând parte dintr-o normalitate a relației – Ei, ce să-i faci, așa-i viața, în orice relație oamenii se mai ceartă!

Nu e tocmai așa. În orice relație apar conflicte și diferențe de opinii, însă soluția nu este cearta sau, cum se mai întâmplă uneori, impunerea propriei voințe în fața celuilalt prin intermediul forței.

Ce este o relație toxică?

O relație toxică este acea legătură interpersonală care-ți contaminează stima de sine, sistemul de valori personale, identitatea și-ți provoacă un puternic dezechilibru psihic și emoțional.

O relație poate să meargă foarte bine la început. Pe parcurs însă, datorită faptului că ies la iveală o serie de evenimente din trecut sau o unele dorințe și nevoi ale unuia sau altuia rămân nesatisfăcute, atracția dintre parteneri se poate estompa. Apar factori perturbatori care poluează climatul relațional și fac să apară fisuri între persoanele implicate.

Acest lucru se poate întâmpla oricând și în orice tip de relație care nu este atent întreținută și în care partenerii nu se cunosc cu adevărat.

Care sunt semnele unei relații toxice?

Relațiile toxice pot fi uneori greu de identificat dar și mai greu de acceptat. Ele pot să apară în cadrul familiei, în cuplu sau între prieteni. Când e vorba despre abuzuri fizice și manifestări violente de comportament în cadrul relației, atunci lucrurile sunt clare. 

Nu la fel de evidente sunt situațiile în care abuzurile sunt de ordin psihologic și emoțional. Acestea acționează subtil și distructiv asupra respectului de sine și asupra simțului valorii personale a persoanei abuzate.

Există totuși o serie de semnale care pot pune în evidență toxicitatea unei relații.

Iată câteva dintre ele: ești privit ca o persoană care trebuie să acopere nevoile și dorințele celuilalt, ești tratat ca un obiect, mai exact ăți sunt inhibate trăirile emoșionale, creativitatea, libertatea de acșiune, celălalt dorește să deșină controlul asupra vieții tale, te sinți mereu amenințat și șantajat emoțional, ești mințit și înșelat, ești mereu ignorat și invalidat, ești denigrat în public și în fața cunoscuților, ești mereu acuzat de eșecurile și reacțiile reprobabile ale celuilalt, ești mereu găsit drept țap ispășitor pentru sincopele intervenite în cadrul relației și lista poate continua.

Cum obții imunitate față de toxicitatea relațională?

Deoarece toxicitatea relațională are drept cauză poluarea emoțională a climatului de viață, imunitatea trebuie să provină din recunoașterea și activarea valorile personale profunde și integrarea acestora în relația dintre parteneri. 

Pentru că poluarea emoțională se hrănește cu sentimente și atitudini negative, imunitatea trebuie să provină din reactivarea valorilor individuale profunde. Prin dezvoltarea și cizelarea inteligenței emoționale se poate ajunge la renunțarea declanșării sentimentelor reactive, distructive și impulsive.

Urmărește clipul video de mai jos ca să-ți faci o idee despre modul prin care poți recunoaște simptomele unei relații toxice.

PLAY VIDEO – RELAȚII TOXICE – Cum le recunoști? ▼

Pe aceiași temă: Jocuri de Manipulare, Autosabotajul – Inamicul din interior , Arhitectura carierei, Sindromul impostorului, Autocunoașterea – 3 întrebări despre viață, Hoții de timp

Cineva, Oricine, Nimeni, Toată Lumea – poveste cu tâlc 

Munca în echipă poate fi o plăcere sau un coșmar.

Aceasta depinde de gradul în care membrii echipei înțeleg să-și asume responsabilitatea sarcinilor care le revin, de nivelul de competență al fiecăruia dintre ei și de stăpânirea orgoliilor personale.

Cei care aleg să fugă de răspundere sabotează practic munca echipei. Aceștia sunt cei care caută mereu scuze pentru faptul că nu au făcut ceea ce trebuia făcut, pentru întârzieri sau erori, dau vina pe cei din jur pentru nerealizările lor și se plâng de tot și de toate. 

În clipul video de mai jos vă prezint o scurtă povestioară despre munca în echipă la care vă invit să meditați și să trageți concluziile potrivite.

„Munca în echipa este esențială. Ea îți permite întotdeauna să dai vina pe altcineva.” – Legile lui Murphy

PLAY VIDEO – Povestea cu Toată lumea, Oricine, Nimeni, Cineva. E treaba mea? ▼

Pe aceiași temă: Jocuri de Manipulare, Autosabotajul – Inamicul din interior , Arhitectura carierei, Sindromul impostorului, Autocunoașterea – 3 întrebări despre viață, Hoții de timp)